Recviem pentru Florin
Am vrut sa scriu aceste citeva cuvinte atunci cind am aflat cumplita veste, dar degetele gaseau cu greu tastele, iar mintea imi era pur si simplu crispata de durere. Nu pot crede nici acum ca nu mai e. Si abia ce ma reintilnisem cu el acum 2-3 saptamini si apucasem sa-i urez sanatate si un an nou fericit… Ma doare teribil faptul ca vremurile astea infernale si drumurile noastre catre alte zari au facut intilnirile noastre atit de rare, si ale mele, si ale fostilor nostri colegi…
Dar eu l-am urmarit mereu de la distanta, cu mare condescendenta si respect: si eu, ca si multi altii, ma simt un privilegiat ca am avut asa onoare de a ma numara printre cunostintele lui. Nu indraznesc sa spun prieten, poate amic; nu stiu ce-am fost eu pentru el, dar el pentru mine a fost un prieten. Un prieten pe care-l stiam acolo mereu, dar reintilnirile noastre nu pareau a fi fost nicicum marcate de implacabilul contor al lui Cronos. Parca abia ne revazusem… In ultimii 4-5 ani ne revedeam din ce in ce mai des, mai mult sau mai putin accidental, chiar si de 1-2 ori pe saptamina. Oare asta sa fi fost o intimplare? Citeşte mai departe »
Curva Babilonului
Acesta este (şi) un text de Crăciun. Autorul, Ioan Petru Culianu, a fost colaborator al redacţiei române a BBC. Textul, nedifuzat în 1989, a fost păstrat de fostul director al secţiei române a BBC, Cristian Mititelu, care l-a oferit spre publicare “Dilemei Vechi”, la aniversarea a 20 de ani de la Revoluţie.
Textul a fost scris din exil, în decembrie 1989, imediat după declanşarea evenimentelor de la Timişoara. Iată un scurt extras:
Categoria Presă, Religie | Comentarii (0)“[...] Biserica în vremuri de restrişte s-a arătat a nu fi nimic mai mult decît curva Babilonului. Nu-l amestecaţi pe Mîntuitor cu Biserica ce-i strigă numele, dar i-a uitat firea. [...] Mîntuitorul, dragi prieteni, nu e o icoană răstignită pe zidul unei clădiri cu miros de tămîie şi feţe cucernice. El e o realitate ce se naşte din durerea sufletului fiecăruia. Închideţi ochii în Noaptea Crăciunului şi vegheaţi această naştere.”
Medicul-vedetă-media
Bunica mea a murit cu frustrarea nemărturisită că nepotul ei nu a ajuns profesor, iar mama mea trăieşte şi astăzi cu regretul că fiul ei nu este medic. Pare această observaţie un loc comun? Pentru cei de vârsta mea, sunt convins că da. De ce oare generaţiile bunicilor şi părinţilor mei au avut ca repere în viaţă meseriile de profesor sau de medic? Nu pot da un răspuns la această întrebare decât făcând un salt înapoi în timp. Citeşte mai departe »
Atac de presă la Hippocrate
Duminică dimineaţa am plecat “en flâneur” prin Iaşi. Cum coboram din cartierul Sărărie, pe lângă Casa Bolta Rece spre centru, am fost atras de mulţimea de studenţi din faţa Aulei Universităţii de Medicina. Curios, am intrat împreună cu ei în amfiteatrul deschis. Înăuntru tocmai începuse o dezbatere având ca temă “imaginea medicului în presă”. Interesant… mi-am zis, mai ales că în sală se adunaseră cam două sute de studenţi iar in “panel” era Vasile Astărăstoae, noul rector al UMF, flancat de Daniel Condurache şi de Alexandru Lăzescu, profesori la Departamentul de Jurnalistică al Universităţii Cuza. Cei trei încercau să disece un “organ de presă” expunându-i mecanismele şi imperfecţiunile, provocându-i astfel pe studenţi la dialog.
