Dinastia Vivanco
Am fost răpit de către o civilizaţie superioară şi teleportat cu viteza luminii pe o planetă din altă galaxie… Pentru a-mi anihila orice dorinţă de întoarcere pe Pământ am fost dus în Templu…
Dragi cititori, va asigur că nu am luat-o razna şi nici nu m-am uitat prea mult la TV. Descrierea de mai sus coincide însă, până la contopire, cu senzaţia pe care am resimţit-o când am pătruns în “Dinastia Vivanco”…
Dar s-o luăm cu începutul. “Dinastia Vivanco” nu este, aşa cum mi-a sugerat un prieten mucalit, numele unei telenovele braziliene ci denumirea unei crame din nordul Spaniei, mai precis din Rioja. Situată lângă orăşelul Briones, crama “Dinastia Vivanco” aparţine unei vechi familii de viticultori şi vinificatori spanioli care a reuşit să îndeplinească visul mai multor generaţii: construirea celui mai mare muzeu din lume închinat vinului. Rod al unei investiţii private de 1.5 milioane de euro, “Museo de la Cultura Del Vino” a fost inaugurat în 2004 de către însuşi Regele Juan Carlos I. Citeşte mai departe »
Categoria Turism | Comentarii (0)Serbare câmpenească la Ştirbey
Cand se apropie 1 mai incep sa-mi doresc sa fiu in alta tara. Proiectia mentala a sarbatorilor muncitoresti cu mici, bere si discursuri politicianiste ma ingrozeste. Dar, anul acesta am avut cu adevarat noroc.
Nu, n-am plecat din tara! Am dat curs invitatiei de a participa la o serbare campeneasca organizata la Crama Ştirbey din Drăgăşani de sotii Kripp, proprietarii de vita nobila ai domeniului. Ajungand la fata locului pe la pranz, am gasit deja multi invitati pe terasa cramei. Baronul austriac Jakob Kripp impreuna cu sotia sa, Baroana Ileana Costinescu-Kripp, nepoata printesei Maria Ştirbey, ne-au povestit istoria familiei Ştirbey, iar Oliver Bauer, vinificatorul cramei, impreuna cu sotia sa Raluca, ne-au prezentat via si vinul. Totul pe domeniul Ştirbey este facut in stil nemtesc: curat, bine ingrijit si de calitate. Citeşte mai departe »
Crame grecesti (1) – Estate Chrisohoou
“Eu sunt astăzi GPS-ul vostru!”, zise Dimitris. “Puteti să-l inchideti!”, arătă el spre micul receptor satelit de la bordul masinii… Si astfel, pret de 5 zile, la inceputul lui noiembrie 2009, am bătut vre-o 3000 de kilometri prin Grecia continentală, fără GPS, doar cu Dimitris pe post de hartă. Consultant specializat in marketingul de vin, freelancer de felul lui, băiat tanar, dinamic, parolist si ordonat (greu de crezut pentru un grec), Dimitris ne-a insotit intr-o suită de vizite facute la 5 crame din tot atatea zone viticole ale Greciei. Acest mic serial in 5 episoade descrie peregrinarile noastre.
Naoussa, 2 noiembrie 2009
La 90 de km vest de Salonic, in regiunea Naoussa Strantza din centrul Macedoniei, se afla crama Estate Chrisohoou. Afacere de familie inca din 1948, crama a renascut dupa 1994 cu ajutorul fondurilor europene. De podgorie se ocupa intreaga familie Chrisohoou: Kimis (vezi foto mai jos) si sotia lui, Betty, impreuna cu fiul si cele 2 fiice. Vinificatorul cramei este mezina familiei, Nana Chrisohoou, care a studiat enologia in Italia. Sunt oameni calzi si prietenosi, mandri de ce au realizat, fara insa a fi ostentativi sau laudarosi. Au stat cu noi o zi intreaga, ne-au aratat fiecare coltisor din proprietate si n-au dat semne ca s-ar plictisi sau ca ar avea altceva mai bun de facut. In tot cazul, s-au mirat ca niste romani au venit sa-i viziteze. Citeşte mai departe »
Recviem pentru Florin
Am vrut sa scriu aceste citeva cuvinte atunci cind am aflat cumplita veste, dar degetele gaseau cu greu tastele, iar mintea imi era pur si simplu crispata de durere. Nu pot crede nici acum ca nu mai e. Si abia ce ma reintilnisem cu el acum 2-3 saptamini si apucasem sa-i urez sanatate si un an nou fericit… Ma doare teribil faptul ca vremurile astea infernale si drumurile noastre catre alte zari au facut intilnirile noastre atit de rare, si ale mele, si ale fostilor nostri colegi…
Dar eu l-am urmarit mereu de la distanta, cu mare condescendenta si respect: si eu, ca si multi altii, ma simt un privilegiat ca am avut asa onoare de a ma numara printre cunostintele lui. Nu indraznesc sa spun prieten, poate amic; nu stiu ce-am fost eu pentru el, dar el pentru mine a fost un prieten. Un prieten pe care-l stiam acolo mereu, dar reintilnirile noastre nu pareau a fi fost nicicum marcate de implacabilul contor al lui Cronos. Parca abia ne revazusem… In ultimii 4-5 ani ne revedeam din ce in ce mai des, mai mult sau mai putin accidental, chiar si de 1-2 ori pe saptamina. Oare asta sa fi fost o intimplare? Citeşte mai departe »
Întâlnirea ieşenilor, ianuarie 2010
Dragelor si dragilor,
Acuma, ca a trecut deja vremea urarilor de tot felul, de inceput de an, de Sf Ioan, de Boboteaza, de… nu mai stiam cine ne-a si cine nu ne-a, cui am urat si cui inca nu (si-ar fi totusi cazul sa…!), am sanse mai mari sa retineti ca: 1. va multumesc tuturor celor care au simtit sa-si si exprime gandurile bune; 2. apreciez delicatetea celor care au ales sa nu-si exprime eventualele ganduri mai putin bune; 3. cu tot dragul va doresc tuturor, atat celor care vin la intalniri cat si celor care doar citesc despre ele, tot binele posibil intr-un an de criza si – nu in ultimul rand – 4. va multumesc pentru tot ceea ce faceti pentru ca intalnirile noastre sa continue. Citeşte mai departe »
Categoria Însemnări | Comentarii (0)
